De cand am citit (in copilarie) “Ciocoii vechi si noi”, mi-am dorit sa adulmec macar “miel la groapa”. Descrierea din carte era foarte romantica pentru un gurmand ca mine, si mi-a lasat o impresie de neuitat. Am tot visat, ani de-a randul, la un decor haiducesc, idilic, si la un festin cu miel la groapa in jurul focului de tabara.
miel pe frunza
Am intrebat in stanga si-n dreapta pe tot felul de experti bucatari auto-proclamati (adica masculi care stiu sa faca mici la gratar, o data pe an) si nimeni nu m-a indreptat spre calea cea buna. Multi habar n-aveau despre ce vorbesc, auzisera de miel la protap, dar nimic mai mult.
Am fost in Creta de Paste, intr-un an. Orgie de miei la protap, la tava, stil kebap, stil vanatoresc, ce vreti voi. Dar niciun miel la nicio groapa. Investigatiile mele amatoresti n-au dus nicaieri.
Pana intr-o zi.
Cand am decis sa-mi aglomerez biblioteca cu inca o carte de bucate, si anume una scrisa de un mancau mai mare ca mine. Am comandat-o online, am primit-o, am deschis-o, am rasfoit-o, m-am minunat. Si la un moment dat, ca prin minune, ce-mi vad ochii? “Oaie la groapa”! BINGO!!!
Dar aici abia au inceput problemele mele, pentru ca aveam o misiune mortal de serioasa: sa mananc oaie la groapa. Nimeni nu-ti face asa ceva in Romania, sau cel putin nimeni de care sa fi auzit eu. Daca stiti pe cineva, recomandati-mi.
Ca sa n-o lungesc si pentru ca nu-mi place furtul, n-o sa public aici reteta, dar am sa va dau ingredientele si am sa va recomand sa va procurati cartea. Iaca:
- o oaie tanara de 20-30 kg
- piper, sare, cimbru, rozmarin, menta
- 5 capatani de usturoi
- 5 cepe
- juma’ de kil de miez de nuci
- 4 oua
- 750 g prune uscate fara samburi
- 250 ml rachiu de vin
- 2-3 litri de vin
Prepararea e anevoioasa si implica multa munca fizica, inclusiv sapatul unei gropi adanca de un metru si administrarea a cel putin doua focuri mari de tabara. Numai “coptul” carcasei dureaza 7-8 ore; adaugati inca vreo 2-3 ore prepararea efectiva a carnii.
Nu degeaba se spune ca scump inseamna bun; in experienta mea cu cat efortul depus pentru prepararea unei mancari e mai mare, cu atat gustul (si pana la urma, experienta culinara) e mai epic.
